Apusul monarhiilor la răsăritul Europei

În momentul de faţă doar 10 state mai sunt monarhii autentice: Marea Britanie, Olanda, Spania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Luxemburg, Monaco, Liechtenstein, iar alte două pot fi asimilate monarhiei – Andorra şi Vatican, toate acestea situate în vestul Europei, dincolo de ceea ce s-a numit Cortina de Fier, potrivit Mediafax.

În estul Europei nu a supravieţuit nicio monarhie.

• Un adăpost rupestru vechi de 150.000 de ani a fost folosit de neanderthalieni, denisovani și oameni
• Mary Seacole, îngerul din războiul Crimeii

Majoritatea monarhiilor europene au dispărut între cele două războaie mondiale şi după încheierea celui de-al doilea.

În Bulgaria, monarhia a fost abolită printr-un aşa-zis referendum, influenţat de trupele sovietice de ocupaţie, în anul 1946. Tânărul rege Simeon al II-lea domnea din 1943, de la vârsta de şase ani, asistat de un Consiliu de regenţă, asta după decesul tatălui său, Boris al III-lea.

Consiliul de regenţă era condus de Prinţul Kiril de Bulgaria, fratele regelui Boris.

Prinţul Kiril a fost arestat şi executat (iunie 1945) alături de 22 de membri ai cabinetului, iar Simeon al II-lea a părăsit Bulgaria şi s-a refugiat mai întâi în Egipt, apoi în Spania, fără ca, formal, să fi abdicat.

În anul 2001, Simeon s-a întors în Bulgaria, s-a angajat în politică şi, drept urmare, a devenit prim-ministru al Bulgariei (2001-2005). Simeon al II-lea a împlinit, la 16 iunie, 80 de ani.

Carol al IV-lea al Ungariei (n. 17 august 1887) a fost ultimul rege al Ungariei. După încheierea primului război mondial a avut loc (în 1919) răzmeriţa comunistă condusă de Bela Kun, care a proclamat Republica Sovietică Ungaria. Republica cu pricina n-a avut viaţă lungă, fiind înfrântă (inclusiv prin intervenţia militară a României). După căderea republicii, puterea a fost preluată de amiralul Miklos Horthy care a instituit o Regenţă („postul” de rege fiind declarat vacant).

Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fiindcă plănuia ieşirea Ungariei din alianţa cu Germania, Horthy a fost silit să abdice de către nazişti şi a fost ţinut captiv, într-un castel din Bavaria, până la sfârşitul conflagraţiei, când a fost arestat, de data aceasta de către americani, în mai 1945.

Horthy a încetat din viaţă la 9 februarie 1957, la Estoril, în Portugalia. Tot la Estoril şi-a trăit ultimii ani ai vieţii, împreună cu Elena Lupescu, şi regele Carol al II-lea al României.

La presiunea şi cu implicarea sovieticilor, Ungaria a fost declarată republică, în 1946.

Ultimul rege al Iugoslaviei, Petru al II-lea Karageorgevici, a urcat pe tron la 11 ani, după asasinarea tatălui său la Marsilia (9 octombrie 1934). Astfel, a fost instituită o Regenţa, condusă de unchiul său, Prinţul Pavel de Iugoslavia.

Prinţul Pavel a semnat un tratat conform căruia Iugoslavia intra în război de partea Axei dar, în 1941, la doar 17 ani, Petru al II-lea, care dezavua alianţa cu Axa, l-a înlăturat de la putere pe Prinţul Paul, la doar două zile după ce acesta semnase pentru alianţa cu Germania.

Drept răspuns, Germania a invadat Iugoslavia, care a capitulat la 17 aprilie 1941, iar regele Petru a plecat în exil, în Anglia.

Intrată şi ea sub influenţă sovietică, după război Iugoslavia a abolit monarhia, iar Petru al II-lea nu s-a mai întors niciodată din exil.

Petru al II-lea s-a stins din viaţă la doar 47 de ani, la 3 noiembrie 1970, în Statele Unite, la Denver.

Cehoslovacia, din poziţia de provincie a Austro-Ungariei s-a proclamat republică, la sfârşitul primului război mondial, când, odată cu prăbuşirea imperiului, şi-a dobândit independenţa.

La sfârşitul primului război mondial, Polonia a reuşit să se reconstituie, în 1918, într-un stat independent, ca republică, după ce vreme îndelungată fusese împărţită şi ocupată de Austro-Ungaria, Prusia şi Imperiul Ţarist.

Ahmet Zogolli a fost, mai întâi, preşedinte al Albaniei (1925-1928), calitate în care a instaurat în ţara sa monarhia constituţională, devenind apoi rege al Albaniei (1928-1939) sub numele de regele Zog I. În 1939, Italia fascistă a invadat şi anexat Albania, iar Zog I a fost nevoit să plece în exil (s-a stins din viaţă în anul 1961, la Paris).

După al doilea război mondial, Albania a intrat sub influenţa comuniştilor, iar monarhia a fost abolită.

Ultimul Ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a domnit din 1894 până în 1917, când a fost silit să abdice, iar ţara sa a intrat pe mâna bolşevicilor.

La mai bine de un an de la abdicare, Nicolae al II-lea a fost asasinat, împreună cu întraga sa familie – Ţarina Alexandra Feodorovna şi cei cinci copii ai lor: prinţul Alexei, în vârstă de 13 ani, Olga (23 ani), Tatiana (21 de ani), Maria (19 ani) şi Anastasia (17 ani).

La data de 4 august 2000, Nicolae al II-lea şi membrii familiei sale asasinaţi de comunişti au fost sanctificaţi de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Regele Mihai I al României (25 octombrie 1921 – 5 decembrie 2017) a domnit în două rânduri: între 1927-1930 (când a fost instituită o Regenţă) şi între 1940-1947.

Forţat să abdice de către comunişti la 30 decembrie 1947, Mihai I a fost nevoit să plece în exil. După ce regimul neocomunist instaurat în România după 1989 i-a interzis de mai multe ori întoarcerea în ţară, regelui Mihai i-a fost redată cetăţenia română abia în anul 1997.

Epilog: în anul 1953, compozitorul şi dirijorul I.D.Chirescu a compus o melodie pe versurile poetului Eugen Jebeleanu. De atunci, cântecul a fost răcnit din rărunchi la toate zilele de 30 decembrie, când era aniversată Republica. Primele două versuri ale textului înaripatei piese zic aşa: „Republică măreaţă vatră/ Călită-n foc de bătălii”. M-am întrebat mereu despre care „bătălii” o fi vorba? Asta pentru că, după ştiinţa mea, Republica noastră, că a fost populară, că a fost socialistă, ajunsă pur şi simplu „republică” n-a purtat decât o singură bătălie – şi anume împotriva propriului popor. Pe care încă n-a câştigat-o dar, după cum stau lucrurile, nici departe nu e…